Mă gîndeam
să călcăm pe propria umbră
să-ntoarcem în sens invers,
limbile ceasului,
să-l urîm și-adorăm
pe Edgar Allan Poe,
mîngîind perverși cîinele andaluz,
beți pînă la delir
de-al după amiezilor alcool
și plini de esperanto,
cerneala aurie,
care se scutură de pe clasici,
să o măturăm
c-o pană de pterodactylofon
s-ascultăm
în cea mai deplină rumoare,
Duke Eligton la patefon,
descălțați de prejudecăți,
cu arome de caramel în trompa lui Eustachio,
să reînvățăm visele