Sunt ferecate porțile la vamă
și-i atât de multă lume
încât nu știu cum să vă spun.
Ei vin în șir, negri și verzi
și bat la fereastra ovală,
din spatele perdelei,
un înger,
călare pe-un inorog,
răspunde
cu glasul boem și
un crin,
atârnat în coama-i pală:
„- Plouă infernal –
și ce dacă
firele de iarbă,
încălzite-ncet,
își desfășoară rotirea
printre arbori, și ce dacă!
Eu am,
Pașaport de Poet…