Miercuri dimineața,
ai trimis la mine să-mi spună
cum se joacă
jocul acesta, pe care
nu l-am jucat niciodată.
N-am știut regulile,
n-am avut încotro și-a trebuit
să mă îndemn la joc,
fără să-mi dau seama că
pașii tăi
s-au transformat
în păsări călătoare,
și că eu nu pot decât
păși sfios,
din clipă-n clipă
pe o gură de tăcere.
Și de atunci,
te caut,între pământ și cer
între adânc și printre stele
te caut...și-ncepe
să-mi fie teamă, pentru că
nu există joc mai urât
în toată lumea asta...