Cand te-am vazut am lesinat,
Am zis pacat!
Un nor…
S-a transformat in om,
Si nu imi venea sa cred deloc.
Norul meu purta pantofi cu toc,
Suflare ingereasca in suflet,
Manie dumnezeiasca in planset.
Si intelegere umana in rest,
Si-am inteles de ce venea din est.
De unde soarele iese mereu,
Si ca alesul tau n-am fost eu.

Ai fost un nor care trecea pe cer.
Ce-as fi putut sa iti cer,
Sunt un simplu om facut din lut.
Cu atatea lucruri de spus dar tacut.
Ascuns in lumina soarelui,
Ca si iubirea pentru tine, in adancul sufletului.

Dar norul a fost suflat de vant,
Si eu, adus inapoi pe pamant.
Acum imi caut o olareasa
Ca sa ma modeleze pentru Casa.