agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5288 .



raport asupra orbilor
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [dan mihuþ ]

2008-02-19  |     | 



am uitat să vorbesc sau mi-au luat-o înainte
cei pe care-i ascult tot timpul
nu e nimic legat de tăcere în mormanele de pământ
care se ridică zi de zi în gură
aceste dealuri nu suportă soarele
o iarbă aspră se întinde pe partea cu umbră
limba se strecoară printre fire în căutarea hranei

am uitat, asta nu-mi intră pe gât
și nici cei apropiați nu înțeleg de ce cuvintele
sunt cocoașe de cămilă
sub soarele lat, un deșert care se compune
din cât mai multe cărți îngrămădite în burtă
în cur, în piept

din cât mai mult venin băut grabnic în locul setei
a firii apăsătoare
care grăbește turmele ce nu mai pot fi povestite
lângă un foc între blocuri
între prieteni

•••

acum multă vreme
gropile erau cuptoare de cărămidă
coborai scările și puneai mortul la copt
unchiu’ sevastian a avut coșciugul prea înalt
calaciu a dat cu tesla
au sărit țăndări
i-am mai văzut încă o dată fața purpurie
și când se zideau cărămizile
mi s-a părut că spune
ce dracu mă puneți să mă uit, mă, în tavan

•••

îmi induc o stare de rău dimineața, beau cafeaua cu ochii țintă
se aprind becurile în blocul vecin
aștept până-mi revin, disting culorile
dispare lumina din cap, din nări, fantomele
mă scutur de morți și asta e o bucurie care nu se compară
decât cu vederea orbilor
ori vârtejul în care mă trezesc înfășurat
striațiile tunelurilor din aer
înaintez
trag aer în piept, trag mai mult aer
dizolv tot în mine, știu să devin ușor, foarte ușor
o tăcere necesară
cei apropiați știu să vorbească
știu cel mai bine







.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!