Deschide cortina de piele, aplaudau cuvintele cu palme prelungi
și lasă florile astea cu tălpile arse să treacă
așa cum mi-au venit pe buze
sărut

Se scutură pomii de zirconiu și-și frâng inelarele
doar lobii urechilor mai poartă femei
acum se fâțâie pe străzi șoapte de-o singură noapte
și-un măr târziu cu semințe la piept

în crâșma palmelor tale ude
se-mpleticesc femei destrămate în curbe
de sânii lor se-agață luna și scârțâie în vânt
pustii mai suntem împreună