agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-20 | | nu eram singurul om ce venea să rostogolească norii prin ceruri în luna aceea a lui marte spre asfințit scriam citeț pe suprafața apei eu nu trăiesc firescul ștergeam totul apoi și o luam de la capăt eu nu vreau să trăiesc într-un avion de hârtie într-un nod de batistă într-un ciudat trifoi cu 4 foi eu nu nu nu nu îi înțelegeam pe oamenii aceia cu aripile lor de ceară cu tot ar fi trebuit să luminez ca întotdeauna să cânt pe la porți închise și să tac apoi cu naturalețea frunzei de viță de vie surprinsă de soarele ce-i inventa culoarea într-o zi mi-am cumpărat ghete noi erau mai mici cu un număr întotdeauna m-am gândit la mine ca la un om cu ghete strâmte și drumuri lungi de străbătut nu aveam dreptate ajungeam mereu la capătul drumului înainte ca el să se termine în altă zi am măsurat singurătatea și am înțeles că ea ține cât mine atunci mi-am spus că nu am dreptate deși tocmai veneau alte vremuri nu aveau nimic de spus erau mult prea singure fără de mine apoi într-o seară am început să iert cu o dexteritate uluitoare anulam anotimpuri(întotdeauna se împrimăvăra deodată și nu apucam să termin de scris pe ape eu nu eu nu eu nu....) 2 sau 3 certitudini(întotdeauna eram de o nesiguranță uluitoare m-am născut la ceasul 12 din noapte undeva la o răspântie) câțiva bărbați care m-au iubit(întotdeauna plecam la timp cât să-mi iubească absența s-a consemnat în istorie dana banu fuge mereu la timp doar de ea potrivit) într-o noapte ca toate nopțile am ajuns la grădina zoologică m-am așezat cuminte într-o cușcă și am început să iubesc oamenii ei mi-au dat pâine uscată apă niște suflet cu împrumut 2 coperți și câteva pietre mă inventau mereu din cuvinte spunând că eu trăiesc într-un avion de hârtie într-un nod la batistă pe cea de-a patra frunză a unui trifoi aveau dreptate sau nu important e că eu am măsurat singurătatea și nu mă întorc niciodată din drum am ghete prea strâmte asculta acest text in lectura autoarei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate