Mă pierd sistematic printre lacrimile ferestrei
Urmăresc inițialele amintirii tale senile
Și încerc să adorm… zbucium.
Copacii toamnei rătăcesc pe un nor,
Dincolo de ei te ascunzi tu ca o chemare;
Sentimente desuete se întrepătrund în ochii mei
Și printre lacrimi îți simt mângâierea pierdută.
Mă cuprinde opresiv somnul
Și îmi acopăr pleoapele cu tăcere,
Pictez o taină pe un trist șevalet
Și apoi te sculptez printre stele.