în metamorfoza stărilor din mâlul iubirii
ace de sânge se-nfig în cuvinte,
îndoielile picură-n trup și în ochi,
pe drumuri prelinse din venele firii
rătăcesc turme, prin lanuri, lovite
de-o plasmă cernută de vremuri străvechi.

fălcile timpului răsfrânt peste poate
făcut-au pavăză din coastele scoase,
rămânând câteva, ...mii de cuvinte.

hrănindu-mă-ntuneric, a dragoste
potopită de-o stare velină,
acea coastă de lut, salvată de ape,
de vârste, de tine, de tină,
e naștere...sau moarte?