O, timp ce treci prin noi, în tine ce mister ascunzi?
Că-n urma ta rămâne totul trist și noi cel mult doar muribunzi.
Pe uliți tot mai stins s-aude glasul morii...
La pasul tău se clatină morarii și dintre ei unii chiar cad.
În curte a-nflorit migdalul, ai casei paznici tremură în prag.
Azi se-nconvoaie acele ce-alergau cândva pe drumuri.
Se-ntunecă acei ce prin ferestre priveau demult spre lume.
În casă tot mai stins pătrunde-al păsărilor glas.
O, trecător! Recazi din ritm-desprindere din timp.
Se rupe funia de argint și se sfărâmă propriu-ți vas.
Stai lîngă sobă, ești doar tu și clipele ce ți-au rămas.
Un invers drum. Un cerc complet descris c-un Ultim-Pas.