Un fir de praf se mai zărește pe petala unei roze
Ce mi-o prinzi în păr ...
Și albe perle îți cad din ochi
Spre marele mormânt ...


Un vierme se mai târăște pe-un bulgăre de pământ
Și așteaptă cu nerăbdare să devoreze un craniu de lut.
Și pământul mă frige când în mâini îl strâng,
Și iarba dispare, cand ...
La nori se ridică, un suflet păgân.
Și demoni mai cântă un dulce „Amin” ...
Și totul dispare în groapa de scrum.