Te privesc cum dormi așa....
liniștit ,și palma ta protejând sânu-mi stâng.
Ce bine ar fi fost să te întâlnesc
la începutul lumii,
Când totul era crud și verde și dulce.

Ne zâmbea soarele ,
Iar clipele erau pașii dragostei meditând pe sub arbori
neinterziși...
Mi-aș fi umplut pumnii
cu apă din marea cea noua
să-ți spăl chipul ,mâinile , tălpile
sau, mai bine ,cu
boabe argintii de rouă , de lună.
Aș fi ridicat un locaș din scoici si
frunze acolo unde
pământul sărută marea.
Și nu ți-aș mai fi
întins fructul plăcut la vedere din mijloc.

Ce bine ar fi fost să te întâlnesc când
se năștea lumea,
Atunci era de ajuns să numărăm
doar până la unu.