Papuci de cameră, o cremă pentru mâini
lalele roșii, poate și-o eșarfă...

Te văd o dată doar la șapte săptămâni
subțire în profil precum o harfă

De-ajuns îmi este cu un deget să te-ating
ca să vibreze strunele din tine

Dar totodată nu las gestul meu nătâng
să răscolească apele saline...

Parcă mai ieri gustam din tânăr sânul tău
eternitatea căilor lactee

Acum putere n-am să te feresc de rău –
te vrea și el, doar tu ești tot femeie!

Papuci de „Zorile”, o cremă de opt lei
și trei lalele...

Bună ziua, mamă!

Tu îmi vei spune iar că altceva nu vrei
decât să-ți pun o poză veche-n ramă