Se simte iz de primăvară,
Natura stă în așteptare,
Iar martie ușor coboară,
Purtând cu el viață și soare.

Renașterea purtînd cu sine,
S-a duelat cu iarna grea,
C-un mărțișor în plete vine,
Că învingător a fost, cu ea.

Este întîmpinat de babe,
Pornite timpul să înfrunte,
Purtând veșminte verzi și albe,
Cu Dochia mereu în frunte.

Încep să-și scuture cojocul.
Ba îl dezbracă, ba și-l pune,
Că omul nu-și găsește locul,
Nu știe ce să-nbrace anume.

A noua zi cu haz devine,
Vor râde de isprăvi făcute,
Golind cu chef pahare pline,
Veseli de pozne cunoscute.

Sfârșindu-și rostul ce-l avură,
Dispar în ceață, câte una,
Se duc la ele-n bătătură,
Visând un an întreg, întruna.