Visez să-mi primenesc privirea,
Poteci de munți călcând aiurea,
Printre copaci, poieni, verdeață,
Să simt că îmi revin la viață.

Dealuri să cutreier de năuc,
Necunoscând drumul ce apuc,
S-alunec lin pe culmi domoale,
Sau să dispar prin iarba moale.

Să prind în ochi nemărginirea,
Cît zarea-mi va lăsa privirea,
Să m-avînt zglobiu în ritm sonor,
Înspre vad de apă să cobor.

Visez la Dunărea ce-adună,
Ca puii, apele-împreună,
Gîndul oprindu-se înspre mare,
Prin delta cu viețuitoare.