Rebt uneori
desfăcut din vertebra întunecată a iernii…
a început să țipe
de durere..zbiară
să iasă
cearcăne lasă
neînduplecata…
de aceea mă și
moarte deseori
Rebt încă o dată
mă respiră
cort am de înălțat
pe dunele coaste mustind
de din toamnă
tot de acolo te-am ridicat
din măruntaiele acestea
ce rost să mai alerg
ce rost
mă vor vedea plângând

ai de încoronat încă un apostol
primăvara mea
cea de sâni
plină

de unde ai căzut
rostogolit?