Te-aproprie,străino!Þine-ți firea!
Ce-i plânsul tâu?Și jalea asta ce-i?
Am cunoscut și eu cândva iubirea,
Durerile și bucuria ei!

Și ochii mei în vremuri vechi vegheară,
Și inima mi-a ars.Și mult am plâns.
Când mi s-a dus iubita într-o seară,
Năvoadele speranțelor le-am strâns!

Și am venit aici,la țărmul mării,
Și undele,de ani,la țărm se sparg,
Și-o tot aștept,prin vraja depărtării
S-apară iar,frumoasa mea din larg...