o lună imensă
îmi zace pe cap,
nu mai văd cu un ochi,
jeanșii atârnând la uscat
umbrele noastre
sunt tot eu

lipită de gard,
noaptea fornăie,
ziarul împăturit mă răstoarnă
cu susul în jos
alunec încet

patului i-au mers fulgii
cuminți, orele așteaptă osânda
ascunse-n spatele pereților,
genele flutură stamine de-atlas