îmbătrânit ca o frunză în cădere toamna
și puțin bolnav de culoarea
cuponului de pensie
am început să cotrobăi
prin cutia cu amintiri
( o valiză din lemn veștejit
în care îmi zăvorâsem tinerețea)

am dat de prima fotografie a lui bunicu
una veștedă și roasă
de carii
am găsit-o și pe a lui tata
o generație ascunsă sub pălării
și cravate în carouri
printre căutări
mi-am găsit rețeta
pentru indigestia
făcută de la două felii de pâine
cu untură de porc și o ceapă murată
mi-am proptit ochelarii de nas
(singura moștenire lăsată de bunicu)
și am parcurs-o ca pe un roman de aventuri
- viața era o aventură ascunsă -
în care mi se recomanda
o singură felie de pâine
cu stat la coadă
în eventualitatea unei vome
stârnite de la salamul cu soia...

intrat în refacere cu o dietă
fără alcool până la orele zece
(oră de la care prunele aveau voie
să lăcrimeze în pahar)
am trecut la alimentația
științifică
morcovi
spanac
macrici
gulii
ridichi negre
și alte legume
opărite fără sare
și un desert cu banane
în care ațipise noaptea...
surplusul de grăsime
dacă nu se întâmpla
din culpă
să-l rătăcesc pe șolduri
mi-l topeau cele câteva minute
de gimnastică obligatorie
la locul de muncă dimineața
înainte de a savura mirosul
din ceașca mințită de cafea cu nechezol
și toate astea ca să devin Om nou
într-o societate multilateral dezvoltată -
generația de dinainte lui *89...

fugărit de amintiri
obosit și trist
stau cu ochii holbați
pe cuponul de pensie și nu vreau
să citesc mai departe

cred c-am făcut o indigestie
boala umblă sub piele ca o căpușă