agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-05 | |
A FI
Între Creație, Potop și Înviere Se cam lăsase beznă și tăcere... În tot acest răstimp, gol, prin omăt, Ecoul făcu drumul îndărăt – Ecoul Celui-mai-Dintâi Cuvânt Ce-a fost ’nainte-a toate câte sânt – S-a-ntors ’napoi la Tatăl cu răspuns, Purtând chemarea vieții. „FIAT LUX !”... O, lume ce te spulberi ca un vis, Ecoul tău s-a stins în manuscris, Aripa vorbei a apus în slovă Și te-ai întors în țărână, gârbovă... Tu, tristă-mpărăție de o clipă, Între chemare și ecou fost-ai risipă, Clădită pe nisipul curgător Dintr-o clepsidră spartă zisă „dor”. Iată, de-acuma s-a făcut târziu, Se-nchide-n sine asfințitul sângeriu Și Duhul Domnului pe ape Se preumblă În dunga orizontului de foc și umbră. El, Ce cândva cu glas chema „Sà FIE”, Cu mâna tremurândă-acuma scrie În Cartea Vieții de la capăt răsturnată Primul cuvânt nemairostit. „A FOST O DATÔ... Descătușat, totul învie, se întoarce; Lumea-n oglinda Cărții se reface: Deschis în file, Mormântul Cuvântului Înviat Încape-n sine lumea înc-o dat’. După Creație, Potop și Înviere Se țese-un ultim Basm, o încheiere – Cât să ne amintim să ne venim în fire Și să mai fim o zi Copii, în nemurire. Iată, Împărăția Cerului e-aproape: Bate la uși și se-ascunde sub pleoape, Încet pătrunde-n noi, în fiecare Și se aprinde-n pace și-mpăcare. Va mai fi timp încă o Primăvară, Apusul soare încă-o să răsară. Vor înflori în Paradis toți merii Și-o Voce va umbla-n răcoarea serii Prin inimi răscolind la temelie Ea, Ce cândva pe toate le chema „Sà FIE”, Ea, ce la urmă-a spus „A FOST O DATÔ Te va pofti la Nunta minunată Acolo, unde moartea nu mai este, În Grădina veche din poveste, Te va chema pe nume să trăiești Oftând cu dor: „Adame, unde EȘTI?”...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate