Azi
ceașca mea de cafea nu mai știe
să-și scrie aburul
în rotocoale de cuvinte albe,
neînțelese în înțelesul lor.
Parfumul uitat
de aroma neagră
doarme agățat în zatul rămas
într-un ibric
care odată știa să răsară dimineți
în boabe…de cafea.