(prima seară)
am să-ți torn în pahar sânge în loc de vin
nu îți vei da seama, vei crede că la mine acasă
vinul are gust de iarnă și-mi vei cere mai mult
până rămân lividă, doar o amforă goală
degeaba ridici lespezile celor din jur
să ceri ajutor nici ei nu te vor auzi
mereu aceeași cascadă în mine
pe care o cânți numai tu
o harpă cu vieți inegale în care te îneci
și îmbătrânești la fel
chiar dacă taci, chiar dacă strigi
(a doua seară)
ai văzut un înger cu aripa ruptă pe autostradă
ai oprit să-i dai primul ajutor, dar a refuzat
ți-a spus, sunt căderi fără margini
atunci i-ai luat aripa
ai pus-o pe scaunul din dreapta
când ai ajuns la mine
mi-ai aruncat-o în brațe
aveai deja răni
eu abia o țineam era plină de poeme
unele mi se prelingeau pe mâini
altele erau casante, se spărgeau
imediat ce încercam să le pun la loc
(a treia seară)
nu ai mai venit