Ceva

O lumină revărsată dintr-un curcubeu de raze,
Se poleiește pe aripile mele
Și-mi dă suflu de zbor și glas
să cânt,
Cu un nai din pulbere de stele.

Și o simt ca o taină răsărită din stranii
Adâncuri,
Străpungând adâncimea mea,
Și o simt ca un izvor cu vrajă nespusă
Șoptind molcolm, un dulce ceva.

Un ceva mângâietor și sfâșietor ca o
Năpastă,
Frământându-mă nesfârșit,
Cu fâșii albastre palpabile ca un
Vers,
Coloană de infinit!