precum un ecou
inima
întoarce raspunsul sângelui ductil
într-o amplexiune a fierberii

uneori gestațiile iubirilor tale sunt caline
până la plăsele-mi înfigi ritualuri păgâne
sub oasele erodate
ne răsfrângem unul în celălalt

străbate și azi, draga mea,
aceleași continente în miniatură
calcă-mă pe picior din greșeală
desfă-mi pașii de umbră
răvășind senzații despre
cum mă strigă dorul...

și, ca o provocare de primăvară,
întoarce-te înapoi în sângele meu
de câte ori uit să te chem
și ține-mă în suspans
până când expandez
o frumoasă isterie de amor
în reverberațiile gândului
kinetoscopic