|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
în doi poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Costel Stancu [Costibulus ]
2008-03-08
| |
Înaintea fiecărui spectacol
șarpele deschidea gura
și își elibera
îmblînzitorul.
I se supunea apoi
întrutotul.
Știa că dacă reprezentația iese bine,
după ultimele aplauze,
acesta îl va lăsa,
iarăși,
să îl înghită.
Era o înțelegere veche între ei,
nici unul nu o încălca.
Așa azi, așa mîine.
Într-o zi, îmblînzitorul
a murit.
Îndurerat,
șarpele s-a făcut de piatră.
|
|
|
|