Pași de lumină de-aș crea
Pe-a drumului cărare,
Tot întuneric aș vedea
Când voi privi în zare.

Chiar dacă păsări vor cânta
În triluri voalate,
Nu aș putea ca să aud
Decât tihnite șoapte.

Și de va fi ca să privesc
La flori înmiresmate,
Un singur gând va stărui:
Ca să îmi fii aproape.

Furtuni de-ar fi să se ițească
În calea mea, precoce,
Mi s-ar părea că îți aud
Suava, calda-ți voce.

Și de va fi un cer senin,
Nu voi fi tulburat
Decât de sumbra amintire
Că tot m-ai evitat.

Și prins în amintiri rebele,
Voi respira otravă,
Voi naviga pe un torent
Ca rătăcita navă.

Nu voi putea să ancorez
Când gânduri vor răzbate,
Nu voi putea măcar să cânt
În sunete ritmate.

Iar ceața de se va lăsa
Încet, răzbunătoare,
Voi dispărea în mod subit
În neclintita zare.