îmi plac torentele de atomi
și piciorul tău
ce strânge la un loc flori exotice
sunete pline
născând lucrurile simple
ațintind norii
dar asta până să ajungem
într-o apă mai mică

***

aripă inutilă
transformată în pâlnie
pielea mea de poet la patruzecișideani
neliniștea gândului criptat
așteptând răgetul marelui animal
o linie suspendată
închide ochii și scrie
ca după alunecarea unei turme
întregi dincolo
de cuvânt

***

reproșul tău
acea întunecime lucrată
cu grijă să pot căuta
ochiurile rărite
încetează
te-am învățat să-l arunci din picioare
cum o pulbere fină
închipuind paserea
ce ne-ar mai fi putut depărta
de mirosul lemnului vechi

***

s-au copt agrișele
dana scrie dana face plăcintă cu varză
mai stai, îmi spune, te-ar putea salva
dar cerul se micșorează
lunecând într-o linie
cuvânt vulgar
din afara peșterii

***

piatră grea
invadată de iederă
focul răcindu-se

***