agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-11 | |
Regate celeste de nouri treceau
peste parada cetățenilor de-onoare-ai lumii... și febre fără patrii ca nourii treceau prin înserări cu-arome calde de cenușă... Convoiul anilor străbate desculț pustiul depravării, carnivorele nisipuri în mișcare. Asemenea unei cete pribege de sinistrați, printre piramide și efemeride rătăcește, prin serpentine mirosind a ruină viitoare, convoiul anilor tăi cununat cu singurătatea pe o strâmtă cărare. Decapitând la tine în suflet rozele speranței, dragonii uraganului îți tatuează pe obrazul palid cu spini chipul unui cézar înfrânt de faraonii balcanici și deslușești o ploaie de urări de bine la adresa cactușilor: Mulți ani să-nflorească! Scârbit de virușii guralivi ai cetății, nu asculți decât de glasul tău murmurând în pustiu, murmurând în neștire: Tăcerea ta, o, Doamne este extrem de grăitoare… Ah, chipul femeii pe care cândva ai pierdut-o – se oglindește astăzi – pietrificat – în ochii de sticlă ai șarpelui cu ochelari, în cristalul ce sticlește printre arbori în privirile-animalului nocturn. O, muribundule, cu porniri pătimașe, cimitir ambulant de regrete, în grădina ta acuma înnoptează numai flacăra albastră, numai umbre ce nechează. Singurătatea poetului locuită de amurguri și aurore, agonic scutură din aripi arse, șlefuind stiletul lirei cu mâna-nsângerată.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate