Oh, 'Să fiu iubită.' Să fiu iubită
ca păpădia în ciocul apelor pe care
dulcile ei petale se-nscriu monoton
și scump.
În vârsta lor solaris e timpul
să se pună mai multe rânduri
de degete, mai multe mâini
pline- aspre însemnări cu
tichia emoțiilor care întinde
gândurile, netezește rărunchiul
glasurilor rămase de la-nceput
în urmă.

Oh, să fie ele iubite. Ca zarea
pe care se tivesc tractoarele semănând
pajiștea parfumată.
De mijlocul lor să se înnoade
toate frânghiile care
flutură zboruri la altitudine
- baloane și păsări deopotrivă.

Mai dulci coapse nu se pot pleca
peste, de-a lungul luminii.
Să fie ele cele iubite,
să știe ele începutul câmpului,
dezicerea de mirosurile arse
pe urma lor rotundă

- mai dulci, nu se pot pleca
în fagurele scurs de miere
cu o amiază în care sensurile
amorțesc în eterul întrebărilor
și nu mai pot obtura leșul
apei care despică cerul pe-o parte.
Să fie ele iubite până ce
bătătura lor își subțiază fetișul
ierburilor făcute cenușă.