Se-anunță primăvara
Cu-n buzdugan de patimi
Și rații de căldură
În tocul de la uși,
Iar eu, ca niciodată,
De frica avalanșei,
Adulmec pe la colțuri
Cu palmele căuș;

Mă văd ca-ntr-o oglindă,
Cu venele deschise,
Foșnind de încordare,
Tristețe și de zel
Și-mi tatuez cu grijă,
În carne, la răscruce
De dragoste și viață
Nescrisă-un ghiocel.

Se-ntorc din nord, în stoluri,
Pe treptele de spumă
Mari păsări care-l poartă
Ca pe-o solie-n clonÈ›,
Dar tu privești, rămasă
Sub lespede, în iarnă,
Cu ochi-adânci și umezi
Ca urmele de glonÈ›

Și hotărăști deodată,
Cu glasul tău mai aspru
Ca fulgerul ce urcă
Mânia în Olimp,
Că zborurile-s frânte,
Miresmele - minciună
Și nu e primăvara
ÃŽn mine - anotimp.

13 III 2008