Frumoasă ești copilărie
Chiar de ești „ prea tăcută ” pentru mine...

Dar mai frumos mi-e jocul îngeresc
Pentru că nu pot azi, prin vorbe, să jignesc...

Și chiar de par mai diferit ca altul,
La fel de-aproape ni-i Înaltul...

Iar cel ce vrea cu-adevărat să mă cunoască,
Îmi va citi-n privirea îngerească

Și vorbe... și dorințe... și durereri...
Și ce simt azi... și ce-am trăit mai ieri...

Și-i mulțumesc lui Dumnezeu că brațe mi-a lăsat
Atunci, când graiu-n ceruri „mi-a uitat”,

Să pot părinții-n brațe să mi-i strâng
Și să-i iubesc atunci când plâng

Gândindu-se, că poate-i vina lor...
Și nu-mi pot fi mereu de ajutor.

Să le pot șterge lacrima ușor
Și să le desenez, încetișor,

O inimă , o floare și un flutur’ mic
Să înțeleagă,că de fapt...eu sunt ...U N I C...