Flute de Pan
(scurtă istorie)



Într-o sfântă bună zi
Cel cu ochi căprui se-opri
Scrutând ager prin pustii
Și zărește printre astre
Arbore cu frunze-albastre
Nimfe blonde ce dau iama
Peste câmpuri -zice drama-
Amețite nu-și dau seama
Că departe le privește
Ochiul meu și Pan firește
Care dornic să se joace
Sare ca-nțepat de ace
Drept în fața lor
Ce moace
De dispreț și spaimă-ncearcă
Fetele ce Pan le-aleargă
El vrea ca să se amuze
Să le-atingă-ușor pe buze
E cuprins de stări confuze
Fiindcă zânele mofluze
Sar în apă să se-ascunze
Asteptare bosumflată
Trist blestem ni se arată
Căci din apa-nvolburată
Trestii crude șuierânde
Se ițesc spre mal plăpânde
Iară Pan slut și nevolnic
Om și țap suflet destoinic
Smulge din al apei luciu
Trestii-zâne și-un merluciu
Devenită ca un viciu
Incantația supliciu
Amintește de-un capriciu
Iar povestea n-a sfârșit
Fiindcă astăzi negreșit
De-ntâmplare răvășit
Cânt cu sunet diafan
La celestul Flute-de Pan