agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-14 | |
martie 2008
1. Calofile… `` respir acest aer buvabil retrăindu-l mediteranean, armorial «atunci-ul» răzbate din algezii rămase, granivore… M-am vrut un goliard destoinic? Iată nu-s mi-a-nfipt «prezentul» astupaș, pulberi nu-n ochi ci-n bustul fricii bostănos… Să fiu brevilocvent – nesuspectat de cacosmie: m-apleacă ancilar, dar insistent și acrimonios destin, să beau din aer nu din vin apoi să trec de grafospasmul gri-vernil de arlechinade ample – stil subțire de «te iubesc» debil când urlă heliofil un suflet viu și-i viu… Acest rulment imens căruia-i spuneți Galaxie mă știe și îl chem drept chezășie în desele momente de… cataplexie… Cu fruntea-n amintire cad nu-s beat, încă beatitudine destulă nu-i – ferește-mă de hulă – la morți să nu mă spui… _________________ 2. Tanti…! Eu ți-am vorbit frumos nu cu «fă» nici în zeflemea, de fapt nu ți-am cerut nimic, tu pretinzi că ți s-ar cuveni ultima felie din soartă și tu s-alegi «când-ul»! Ãă… Moarte – cum să-ți spun domnișoară sau… doamnă?! Aha, te închipuiam «fată-mare» nu-i nimic, treaba ta, știi ce n-o să tac oricum, așa că nu te-mpinge în mine doar n-ai concurență, ia-ți și tu o vacanță, ceva, câteva veșnicii acolo nu te mai zgâi așa fălos la amărâtul ăst de suflet ține și tu dietă, a… vezi că intrăm în postul cel mare…! _________________ 3. Răbdarea mea calm ca un frasin, când ca o salcie din vânt iau proiecțiile voastre îmbrățișându-le încep cu «duminica izgonirii lui Adam din rai…» vezi nu mi-a trebuit mult, cititorule, prietene să te găsesc să ajung să-ți sărut mâinile prin cartea aceasta ce-o atingi… _________________ 4. Lăsata secului de azi, ducă-se răutățile sau fix la acestea nu ținem post «…nu băga carne-n gură… nici…» în mine se-nalță mândri războinici trufași învățători «a toate» superlativizabili preoți – prea… laolaltă viețuiesc în oasele mele, cum să țin cele rânduite?! Postu-i o încercare, o atitudine, măsoară așa: dacă sunt un mare credincios țin post dacă sunt un mic credincios «nici nu veți ști măcar ce fac»!!! aș vrea să pot umbla gol prin mine desculț și… împăcat, aș vrea…! _________________ 5. Străinul Dumnezeu e pretutindeni (punct) chip și asemănare (noi), dar unde ascundem propria pretutindenietate? Cât de largi, cuprinzători ni se îngăduie… liberul arbitru, ei bine această condiție ne face puternici… și singuri sau umili și în comuniune, unitate. Cu toate acestea am tot mai mult senzația că sunt doar o traiectorie nu am nici măcar consistența unui bob de nisip limitele sunt înăuntru și acest înăuntru este reflexia bogată a lui afară… din ce în ce mai greu îmi pare să-mi asum destinul de om – menirea mea dincolo de contemplare cu motivul venirii sau plecării mă frământă nu mijloacele ci faptele în sine, rotundul în care muchii acestui pretutindeni parcurgându-mă «cine pe cine» sau «cine-cui» lasă semn! Oglinda aceasta arată un străin. _________________ Barbu Valeriu str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galați _________________
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate