îmi amintesc tot felul de copaci
umbra lor mă însoțește
e o molimă, o lipitoare care urcă și lasă urme
îmi amintesc tot felul de străzi care nu înseamnă nimic
răul pe care îl fac, răul pe care îl văd deasupra oglinzilor
pe zidul crăpat
iar venele lungi se umflă
ca o rădăcină pe sub pământ
tâmpla
sau gâtul în plin efort
o mașină care merge în gol, motorul frigiderului ca un câine
în celălalt colț al camerei și deși
somnul lui e profund
privesc țintă și numai venele pâlpâie
ledul de la telefon e strecurat ca o stea printre crengi

azi am venit deși voi mi-ați spus
n-am nimic în comun cu tot ce se întâmplă acolo
cu tot ce mâncăm, tu ai în tine ceva care macină
un fel de floare carnivoră care-ți
iese pe ochi
sau o bucurie de plastic
o furculiță de unică folosință

și mesteci, mesteci, beau nesul rece de dimineață
revistele împrăștiate și masa lungă
mirosul care-mi spune c-ați fost aici și-ați băut o noapte întreagă
mirosul de carne

mie-mi spuneți că nici nu v-ați atins
doar dimineața în care ne-am fotografiat am fost sinceri
te-am urât
fereastra atârna spre fața ta galbenă
și-am mai trecut o singură dată pe aceleași străzi
arată la fel, răul e ascuns în umbra de care-ți tot spun