Rază de lună

Iubirea este de neânvins
din pricina covorului incins.
Eu sunt tot mai aprins
de glasul tău cuprins.

Mă privești și îmi zâmbești
cu aceiași modedă mă plătești
de nu te m-ai oprești
imi șoptești că mă iubesti.

Ești culoarea razelor de lună
se bătu și cântă-n struna
iar natura-i stă în cale
cu puteri razbunătoare.

Cuvintele răsună-n trăznete de mai
cu pași marunți umezi din rai.
Privesc suflete cioplite-n cale
ca adevărate raze de soare.

Amintirile răsună-n poala,
plugul crapă, meleagurile răsună,
iubirea rămâne nu se ofilește,
cu amurg se înveselește.