Mă dezintegrez în celule vii
Și cotrobăi prin legile firii
cu membrele stoarse de vlagă,
Pe vremea când eram nimfă,
ploile nu mă atingeau,
Cred că le era scârbă…
Acum mi-au crescut aripi,
port în pântece iubiri
Și solzii reptilelor târâtoare…
pietre.
Gurmanzii mi-au devorat trăirile…
Mai zbor uneori pe câte o imortală
Să mă hrănesc regește.
Ploile încă mă ocolesc…
Sunt doar
o existență cu privire de nimfă