primește veste-aceasta trimisă într-o seară
când ceasu-nnebunise și n-avea nici un număr,
aveam un roi de fluturi înzăpeziți pe umăr;
nu exista-năuntru, nu exista afară

plângeam cu de-amănuntul cuvintele străine,
potop de-nsingurare într-un cotlon de viață
oftând din vreme-n vreme pustii cărări de gheață
plângeam de frigul iernii care-ncepuse-n mine

primește-această veste trimisă de la Poluri
s-ajungă pân` la tine ca un sărut molcom
al florilor de zarzăr căzând încet din pom
de dorul unor fluturi plecați spre tine-n stoluri