dacă aș arunca în tine cu o piatră oarecare
ți s-ar zbârci inima și lacul din ea ar seca
mai bine mă arunc eu însămi
într-un iubit oarecare
fără casă/ fără prea mulți bani
așa neglijent/ neras/ cu mersul deșuchiat
fluierând minute risipite
sângele s-ar opri/ venele s-ar umple
cu un fel de poezie sălbatică
gata să te muște/ precum câinele dingo
prin aceeași stepă târându-și foamea
nu, poezia asta nu va ucide
să-și potolească mirarea
sau poate cine știe/ iese nomadă din piele
și pleacă prin păduri
se aliază-n hoarde până te vede
intrând în pământ