Ante Christum Natum



Te rog prinde-mi o frunză, ca să îmi scriu pe ea,
O altă realitate și să mă-nchin la Ea.

Hai, crește-mi o icoana și am să-ți dau în schimb
O coroană de cuvinte și o ramură de timp.

Cu zece limbi pe frunză, prevestești îngrozitor,
Iar cu seva otrăvită mă târăști în viitor.

Mi-ai dat un potop, și un fruct mi-ai interzis.
E scris tot pe tulpină, chiar aici, în cuprins.

M-am îmbătat cu o floare, și cu primul cuvânt,
Parfum ce încet se stinge, dar cu ecou sfânt.

Ușor îmi zboară în vânt, un suspin cam scurt,
Căci vă va fi frică, de Cel ce-i nevăzut.