Iluzia cu gesturi calculate mă cheamă după colț în întuneric
mi-arată doar formule eronate, își bate joc de ochiul meu coleric...
Mânca-o-ar lupii!
Mă îndrept spre casă cu un buchet de frezii nevăzute
și iarăși: „De la cine-s?”
Oare-ți pasă a ce miroase-n casa noastră? Uite!
Mâncarea de la șapte e pe masă!

Revin la cartea de pe noptieră – același text dar altfel se citește:
„Un mort, o preoteasă austeră și-un avion cu straniu iz de pește…”
(probabil autorul des… sughiță)

Copila vrea să-i aranjez păpușa, i-o descâlcesc, șuviță cu șuviță –
o rog să-nchidă bine astăzi ușa ca să dormim în plină siguranță!

(De-o vreme noaptea fix la ora două o arătare zgâlțâie de clanță
se conturează când e lună nouă… Ceva ar vrea să spună însă știe
că n-o-nțelege nime-n casa asta!)

Tu vezi ce scriu și crezi că e prostie iar eu mă tem că-i pe aici năpasta…
Mânca-o-ar lupii!

Beau un pic de-agheasmă rugându-mă să fie doar iluzii
mă-mbată a buchetului mireasmă

În pieptul meu doi iepuri plâng…

Auzi-i!