de fiecare dată când mă împiedic privesc în spate
anii au trecut mușchii gâtului reacționează din ce în ce mai greu
sunt prea multe colțuri de clădiri
prea multe intrări de metrou
prea multe scări încuiate
și nici o față prietenoasă pe care aș putea să dau vina
negociind o despăgubire sau încasând o asigurare de accident

[…]

toată copilăria am purtat încălțăminte cu 2-3 numere mai mari
- ăștia trebuie să te țină și la anu’!
undeva
pe la rudele care mi-au luat nu doar casa și masa dar chiar și amintirile
trebuie că mai apar în vreo fotografie cu pantofii legați între ei de șireturi
și aruncați în jurul gâtului

când nu îți aparții orice drum e un crivăț
poți face roșu în gât chiar dacă
luna a fost mâncată de lupi iar soarele
încremenește între răsăriri pe cer

[...]

așa înveți că cel mai repede se ajunge la ideal cu autostopul
când oboseala te răpune visezi între bagajele și cuvintele unui străin
că într-o zi
vei avea nici mai mult nici mai puțin mașina ta
o rablă evident la început dar care hrănită cu jăratec
în noaptea învierii se va preschimba într-o decapotabilă roșie

[...]

la jocul de fotbal în loc de minge fugăream o conservă de pește
îmi lipseau bucăți de talpă iar degetele picioarelor sfidau cerul
flencănind către el unghii vinete
pe jumătate smulse ori lipsă
poartă făceam din volume de poezie așezate unul peste altul
după format și grosime
pe Labiș
îl puneam întotdeauna deasupra
mi se părea c-ar fi în el ceva casabil și ar muri strivit de ceilalți
ca-ntr-un insectar


[...]

invocam o necesitate fiziologică sau sete sau altceva
eventual într-o benzinărie
fugeam
când n-ai bani
nici mulțumesc nici rămas bun nu îți poți lua
într-un mod onorabil

[…]

deocamdată rabla nu s-a preschimbat
m-a lăsat în drum și am lovit-o nervos pantoful
desigur a cedat

ce bună Poezia... – la ce bună?
nu poți porni machina cu piciorul