era momentul când trebuia să-mi spună
poți să mai rămâi un pic
dar mi-a aruncat acea privire
care nu lăsa loc
de alte înțelesuri
m-am ridicat din pat și am oprit casetofonul
s-a făcut dintr-o dată liniște
puteam să aud troleibuzele retrăgându-se în depouri
i-am spus că nu trebuie să mă conducă
am ieșit din bloc
agățat încă de mirosurile camerei
era lună plină
străzile păreau poleite ca-n discotecă
am ieșit în micul bulevard
eram singur cu poșta și cu piața și cu tot parcul
de vizavi
nici măcar un câine care să mă însoțească
sau muzica de la vreo onomastică
doar o dacie rătăcită
m-a claxonat când am vrut să traversez
l-am înjurat pe șofer
deși nu mai conta

era sâmbătă seara
și nu aveam unde dracului să mă duc