Clipa de alb


M-am cufundat în albul ochilor lui Oedip
se auzeau strigăte de plăcere
de durere
și lumina nu le putea cuprinde
strigătele se încovoiau
rănind orice cuvânt
și mila nu le putea descrie
s-au înfipt într-o inimă părăsită
smulgându-i ultimul strop de sânge
apoi s-au rostogolit ca niște bile roșii
scrijelindu-mi gleznele umflate de râvna mătăniilor
Am îngenunchiat ca un cerb hăituit
cu nări dilatate
cu iriși înecați
cu pieptul tocit de strigăte ascuțite
Apoi, albul ochilor lui Oedip
a clipit dureros
strivindu-mi orice părere
Doar dorul îmi sta agățat de suflet
ca un glob imens
pictat cu mână de copil
în alb și roșu
apoi numai alb
numai alb
alb