agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-02 | | Înscris în bibliotecă de Cojocar Alina Îmi vâjâie-n minte imagini șuvoi: Coline, poteci de pădure... Din haos de gânduri se-ncheagă apoi Priveliști cu limpezi conture. E Godesberg, micul oraș cu alei, Ce-n minte îmi răsare. Că stau, ca pe vremuri, la umbră sub tei, La cârciuma veche, îmi pare. Uscat mi-e gâtlejul de parcă-ar fi plin De soarele care apune. Hangiu, măi hangiu! Dă-mi o sticlă de vin Din buțile tale mai bune! În inimă, parcă, mi-a și coborât Gălbuia licoare divină Și arșița-n drumu-i mi-o stinge în gât Și setea cumplită mi-alină. Hangiu, încă-o sticlă! Că prea o băui Pe-aceasta cu nepăsare. O, vinul meu nobil cu licăr gălbui, Adânc pocăit cer iertare! Priveam spre Stânca Dragonului, sus... Romantic scăldată-n lumină, În Rin se-oglindea în roșietic apus, Cetatea căzută-n ruină. Cânta podgoreanul departe, în vii, Zburdau cintezoii pe-afară... De-aceea băutu-l-am fără-a gândi Tot vinul de soi, prima oară. Acum însă nasul mi-l vâr în pahar Și vinu-l privesc cu iubire, Pe-urmă-l înghit cu poftă. Dar Îl sorb și fără privire. Beau vinul... Deodată - ce lucru ciudat! - Că nu-s unul singur, îmi pare: S-ar zice, de-un altul că sunt strâns legat, De-un biet amărât oarecare. Arată bolnav și e frânt de mijloc, Sfrijit și palid de moarte. Amar mă privește-n bătaie de joc - Și asta mă supără foarte. Susține golanul că suntem la fel, Că-am fi chiar aceeași ființă, Că el e în mine și eu sunt în el, Scurmați de o grea suferință. N-am sta într-o crâșmă din Godesberg, ci Într-un pat, bolind împreună, Bolnavi, și departe-n Paris cică-am fi - Băiete, mă minți! E-o minciună! Mă minți! Căci eu sunt sănătos și arăt Ca mărul în plină-nflorire. Sunt rumen, puternic - și, când mă îmbăt, E rău să mă scoateți din fire! "Ești prost!" îmi răspunde el oftând din greu. Mânia răbdarea mi-o curmă Și cu blestematul de celălalt "eu" Mă-ncaier în cele din urmă. Dar fiece ghiont, în loc să-l dau lui, În mine lovește amarnic Și-mi lasă cucui după cucui, Iar eu mă lupt zadarnic. Această nefastă bătaie-a făcut Să-mi simt iar gâtlejul ca-n clește. Crâșmarului vrui să-i mai cer de băut - Dar vorba în gât mi se-oprește. Îmi pierd cunoștința și-aud ca prin vis Că-i vorba să-mi pună comprese, Să iau picături îmi este prescris, O lingură plină-ntre mese.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate