1. o vreme am privit cum dispar în întuneric
pînă ce ochii au devenit o pastă
m-am întors acasă am aranjat
două trei cărți în bibliotecă am șters praful
poate mă voi întoarce

e una din nopțile cînd stă să se întîmple ceva
groaznic și repetitiv
mă gîndesc voi pleca voi ajunge printre oameni desenați
cu un creion chimic
o să mă simt ca un puc de hochei aruncat de colo colo
cel mai mult o să-mi lipsească direcția

aș voma aș urla uite un urlet mi-ar prinde bine
scot capul pe geam mi-au luat-o alții înainte
locurile s-au ocupat ca într-un multiplex unde rulează o premieră
ce film se dă mă întreb
cineva îmi răspunde țipătul altuia

cel mai groaznic lucru care se poate întîmpla
să ți se umple nările de parfumuri pe care nu le mai poți recunoaște
apoi să-ți petreci toată ziua uitînd
să dormi noaptea gol și dimineața plămînii
să bată în stern ca niște viețași în ziua de vizită

patru țigări pînă la ziuă femeia vopsită cărămiziu
doarme cu gura întredeschisă și-a vîndut apartamentul
se mută la casă
rareori avem cu adevărat nevoie de oameni
în rest schimbăm între noi obsesii
ca niște colecționari de timbre

2. o mașină în trombă despică balta
și somnul

se sting neoanele

ies aburi pe gură ca dintr-o spălătorie

un cîine chircit ca un bonsai

fac bagajul în liniște
mîngîi coastele hainelor
șosetele atîrnă ca atunci cînd eram mic și mi-am rupt mîna dreaptă
iar mîna se mai ținea doar de pieliță
mă gîndesc la o fostă iubită
la o altă fostă iubită
respir greu
mă uit în adîncul rucsacului
sunt un gropar beat

3. pun pătura-n geam și totul dispare
nu am nevoie de nimic sunt puternic cel mai puternic
urletul se oprește în gît de el trag oamenii cum trag
pisicile de ghemul de lînă

lipăie cineva pe hol

într-o parte cămășile în alta pielea

apoi senzația că atunci cînd dispari în întuneric
nu mai exiști de parcă te-a mîncat un monstru cu tot cu oase
întunericul se închide în urma ta cu zgomot îți aduci aminte de tata
trîntind ușa

fac bagajul în liniște febră aglomerări spontane
de gesturi inexplicabile

4. miroase a cauciuc ars

frigul trece prin șira spinării se înfiletează în creier

oare dormi în tricou roșu

nu ți-a venit ciclul de zece zile
tati ce e aia poșircă

gențile stau în mijlocul camerei ca femeile la un pomelnic

o fereastră spartă un bîzîit înfundat

ies aburi aburi pe gură ca dintr-o topitorie

promisiunile sunt consecința unei nebunii de moment
promitem că nu facem rău
că ne vom petrece iarna împreună
că nu ne ascundem
peste două trei zile uităm

ori poate suntem lucizi