agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-03 | |
cuvintele se nasc acolo unde ploaia doarme
umezeala le cuprinde pe nepregătite pe bătrânele cuvinte tineretul e răcit reumatismul a pălit hainele lor acidulate apa le-a rărit la spate iar cuvinte demult moarte prin sicrie-noată toate totul este-o apă într-o lume deranjată și-ntrupată ca această lume-n apă țara lor nu este mare cam cât un picior de om mai mare are formă de umbrelă cu venișoare firișoare respirări serios nu e umbrelă are-o formă mai ciudată fără-ncuietori la poartă poți intra ca-ntr-o grădină n-are gard n-are vecină. un cuvințel mai năzdrăvan privea cu mintea printr-un geam din mintea altui cuvințel mai mititel vedea o mare de culoarea sării și tălpi vopsite de soare mergănd agale pe-acea mare cu cât privea mai de-aproape cu atât din mare se-nălțase mâini perechi ochi perechi urechi perechi picioare perechi buze perechi și un nas fără perechi cuvințelul năzdrăvan a-nchis repede acel geam din mintea micului cuvințel cu nas desperecheat tare s-a mai speriat întreaga țară auzind de acel cuvințel care nu va rezista defel cu un nas fără perechi până și cele mai oloage cuvinte râdeau acum de-acel nas singurel și cuminte cuvințelul s-a-ntristat el era singurul pe care soarta s-a supărat a fugit la somnul ploii și s-a lăsat plouat s-a simțit descurajat împiedicat și împovarat de priviri grele chiar de la cuvințele care nu știau altceva decât să dea unor lucruri rele forma unor belele timpul lor inexistent trecea aproape transparent pe lângă nasul fără perechi pe lângă nasuri noi sau vechi pe lăngâ dragul cuvințel care s-a tuns chel de când a aflat că țara l-a denigrat la mulți doctori a-ncercat cu vrăjitoarele s-a certat pentru-acel nas desperecheat dar tot ce a aflat a fost ca nasul era beat atunci când s-a creat iar dublura lui anemică era-ntr-o stare academică și a uitat ca o bătrânică că treaba ei cea mică era să se nască cuvințelul chel s-a așezat nițel cu nasul lui fără perechi pe nasul meu tot fără perechi acum ne ploua pe-amândoi cred că ploua cu buze moi iar alteori cu nasurile perechi ale acelor cuvinte vechi am ramas prieteni noi doi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate