Muză de ceară cu pletele-n vânt,
Satinul cel rosu, peste tine curgând,
Astepti cu-ndurare destinul, plângând
Asemeni potopului ce-urma să vie,
Cu-a sa îndârjire si vitejie ;

Si-astepti bucuria - pe băiatul sărac,
învelit mai mereu în acel negru frac,
Venind pe un cal maroniu, plin de pete,
Cerându-ti sărutul, sub pretext că-i e sete;

Si mâinile-i serbede mijlocul ti-l prinde,
Si-un mare foc, ti-l sopteste-n cuvinte,
Un final de basm iti prezintă succint;
Inima-ti râde, auzindu-l rostind,
Cuvinte pentru care, ai fi murit.

Si-ai vrea să-l săruti, dar nu ti-e permis,
Intrucât el...
e doar un vis!