(Un prieten sculptor, îmi spunea: Cînd n-am nicio idee, îmi intitulez lucrările "compoziție". În felul acesta îi împac pe toți și scap de întrebări.)


ieri aveam doar cinci lei în buzunar

din această cauză eram foarte relaxat
și
zăceam pe spate ca o țestoasă întoarsă pe carapacea ei
picioarele mele se mișcau în ritmul vioi al recviemului
lui Mozart
într-un fel era teribil de bine
legănat așa . . . ca în balansoar

și totuși

senzația de greață nu dispăruse nici după
o sticlă de jack daniels
de unde atâta promiscuitate
mă întrebau toți prietenii
tu care erai un monument al virtuții?
nu e promiscuitate le răspund eu în gând
e doar ipocrizie curată și limpede ca o votcă

la dracu cu prietenii
la dracu cu tot

ieri treceam prin perioada verde a vieții mele
astăzi culorile s-au amestecat
îmi vopsesc fața
voila!
sunt războinicul trist al disperării
trist și bolnav de nemărginire
orice culoare ar avea aceasta