am venit neanunțat și ea singură
se ține bine e un pic necăjită
că sunt amuzat umblu teleleu
și cînd ajung am un chef cam sărit

(zice) ai fi în stare să dansezi și pe pereți

da aș dansa cu mine de toți pereții
păcat că nu bat tobe și tunuri și clopote
da’ șaișpe mii șapte sute nouăzeci de zile sună serios
sunt totuși niște ani și ceva

ceva nu e în regulă mi-am rupt mîna
acum o leagăn ca pe un copil în fașă
sunt sigur că mă prind
o să mă trezesc închis o vreme
pentru vătămare corporală

sunt sigur că în primăvara asta
voi afla adevărul
care albește
cu flori de buldozer ruginit
în care dorm cîinii

minunat
toate rămîn mici și departe
puține și triste ca IL Caragiale
pe bancnota de zece lei

ohoo și
ziceam să torturez un tort
cu talentele mele de șef culinar
pe urmă să ies cu el la poartă să mă uit
în susul și în josul raiului:

„care mai vrei om bun o felie
lacrimogenă de bucurie?”