De-atâta galben pe care așterneam hârtia maruflată,
ambalaj cu incizii verticale
al unei elegante cămăși,
colajul părea o minisimfonie yellow-paint
străluminând peretele nordic al micului atelier

erau doar alburi, galben crom și sienna
ca niște prafuri solare mânate de vânt
tempere vechi, acareturi, acril
cu clei de pește, în caldele zemuri lucind

era ascuns în necunoscut
parcă străbătea în surdină un sunet,
spiritul ce le amesteca
venea dinspre ziua cu soare în aripi
rămase la fereastra de atunci, în loc de perdele

părea o harfă aplatizată, cartonul
pe care l-a lăsat cumpărătorul zălog
neputând să-l dau mai departe
parcă mi-l făcuse mie cadou
de aceea poate deven cu timpul
cea mai solicitată creație pe care
aș fi putut s-o vând(ce ironie!)de neștiute ori ...

aflînd de ea într-o doară
într-o cîinoasă vreme de seară,
chiar o poetă se îndrăgostise
de verticale de fildeș încastrat în lumină-


nu știu ce să fac de atunci
îmi e frică să nu se piardă
îmi e frică să nu se întoarcă ziua aceea
să își ia cu sine aripile uitate, încălzite-înapoi